La poarta CNSAS-lui nu vine nimeni din propria-i initiativa. Acolo pina si cei care au tendinte masochiste nu se infatiseaza decit atunci cind primesc instiintare. Scriam recent, plecind de la un dialog purtat prin anii '98 cu Alexandru Paleologu, ca daca diavolul delatiunii ar fi, intr-adevar, inteligent s-ar duce singur la poarta CNSAS-ului si s-ar „spovedi", insiruindu-si „pacatele", povestind cu lux de amanunte, in ce impejurari a fost racolat si ce l-a determinat sa-si toarne semenii. In imaginatia mea, vedeam deja un sir imens de oameni, asteptindu-si rabdatori sa le vie rindul (ca pe vremuri, la lapte), pentru a-si spala pacatele. Desigur, la poarta CNSAS-lui nu vine nimeni din propria-i initiativa. Acolo pina si cei care au tendinte masochiste nu se infatiseaza decit atunci cind primesc instiintare. Dar si atunci, sub un pretext sau altul, cauta sa stea cit mai la distanta de aceasta institutie, ce devine, pentru multi, pe zice trece mai funesta. Ceremonialul masochist se desfasoara de obicei in fata oglinzii, cind cel in cauza se tiraste in genunchi, revarsindu-si asupra sa o parte din invective si o parte pastrindu-le pentru anturajul imaginar ce participa la reprezentatie. E, poate, si acesta un mod, desigur, destul de straniu, de a te lepada de vina. Altceva e insa cind ai curajul sa te confesezi in fata opiniei publice, care, nu-i asa, in zilele noastre, tinde sa devina, instanta suprema, ce tine loc de Dumnezeu. Cine are puterea s-o faca din propria-i initiativa? Chiar si cei cu mintea dusa se feresc sa-si spele pacatele in public. In zilele noastre cine ar putea suporta sa asculte o spovedanie pina la capat, in care interlocutorul sa-si descrie, de-a fir de-a par, tot ce a facut?! Chiar si bunul Dumnezeu si-ar intoarce fata de la noi daca am incepe sa-i povestim cu lux de amanunte toate gindurile si toate imaginile ce ni s-au perindat prin minte atunci