Specialistii in publicitate stiu ca, in cazul unei reclame televizate, e necesara repetarea ei pana la refuz pentru ca aceasta sa se "imprime" pe subconstientul potentialului client si sa-l motiveze sa cumpere produsul caruia i se face publicitate. Din pacate, acelasi efect, la nivelul subconstientului, il poate avea si o productie cinematografica, daca e urmarita de zeci de ori. Iar daca filmul respectiv glorifica violenta, iar cel care il urmareste este o fire usor influentabila, granita dintre realitate si fictiune dispare.
Asa s-au comis unele dintre cele mai oribile crime ale ultimilor 20 de ani, inspirate de filme in care regizorii nu fac economie de gloante oarbe si sos de tomate. Scream – parodia parodiata
Regizorul Wes Craven a devenit celebru cu seria de filme horror Scream, in care un grup de adolescenti devin pe rand victimele unui asasin misterios, imbracat intr-o roba neagra si cu chipul acoperit de o masca de Halloween. Pe tot parcursul peliculei, acesta pare sa aiba un singur scop : sa-si infiga cutitul in cat mai multi oameni. Primul film din serie, produs in 1996, se voia o parodie a unor filme mai vechi cu aceeasi tema, printre care si celebrul Psycho, al lui Alfred Hitchcock. Insa, imediat dupa premiera filmului, au inceput sa apara in SUA, dar si in Franta si Marea Britanie, cazuri de crime comise de adolescenti mascati precum Ghostface (criminalul din Scream), care isi hacuiau victimele (de obicei, parinti sau colegi) cu zeci de lovituri de cutit.
Un caz clasic in acest sens este cel al unor elevi din North Yorkshire – Daniel Gill, de 14 ani, si Robert Fuller, de 15 ani –, care pe 22 octombrie 1999 au fost invitati de un distribuitor local de droguri sa vizioneze impreuna pelicula Scream. Barbatul i-a drogat pe cei doi si, dupa terminarea filmului, i-a dotat cu doua cutite de bucatarie si i-a trimis sa-i faca o vizita unui
