La intrebarea pusa ieri daca este mai bine sa scada impozitul pe profit sau cel pe munca in conditiile in care resursele la buget ar ramane neschimbate, Alex a dat urmatorul raspuns:
Activitatea economica este in general flexibila in functie de nivelul impozitelor pe profit, astfel incat o reducere a impozitului pe profit nu este neaparat echivalenta cu o reducere a incasarilor bugetare. Este posibila chiar o crestere a incasarilor bugetare din impozitarea activitatilor economice in paralel cu reducerea impozitului pe profit, asa cum s-a dovedit in Romania prin introducerea cotei unice.
O remarca: eficienta marginala a scaderii impozitului pe profit in cresterea activitatii economice este mai mica pe masura ce impozitul pe profit se reduce. O reducere a impozitului pe profit de 25% (de la 16% la 12% de exemplu) ar genera o crestere a activitatii economice mult mai mica decat o reducere similara a impozitului pe profit de 25% (dar de la 32% la 24%) s.a.m.d. Pe masura ce nivelul impozitului pe profit scade se constata o rigiditate crescuta a activitatii economice.
In contrast, forta de munca este mult mai rigida indiferent de nivelul impozitului pe salariu (numarul de salariati si nivelul salariilor nu ar trebui sa varieze major numai in functie de nivelul impozitului pe salariu). O modificare a impozitului pe salariu se reflecta in general direct in cresterea sau scaderea incasarilor bugetare din impozitarea muncii.
Cu aceste mici consideratii generale legate de rigiditatea activitatii economice in functie de impozitele pe profit si salarii, trebuie facute si mici comentarii legate de momentul si timpul dilemei- Romania 2008.
Primul comentariu este legat de nivelul impozitului pe profit in Romania. Este un nivel de 16%, aflat undeva la un nivel redus comparat cu UE si la un nivel mediu intre tarile din regiun
