Nu inteleg, din framantarea patronatelor din industria alimentara, care ar fi mecanismul care, aplicat in relatia lor cu supermarketurile, va duce la scaderea preturilor alimentelor cu 5-10%. Nu inteleg asta, deoarece unul dintre motivele furiei producatorilor este chiar sufocarea micilor magazine de cartier de catre supermarketuri, prin practicarea unui pret mai mic. Consiliul Competitiei nu a declansat insa nici o investigatie deoarece stie ca orice mecanism de control al preturilor ai aplica acesta este necompetitional. Deci patronii industriei alimentare sustin ca ar dori sa ieftineasca alimentele, dar sunt stanjeniti de marile retele de supermarketuri, care fac legea.
Din pozitia de consumator, nu pot decat sa constat ca este mult mai rentabil sa cumperi carne, legume, fructe si in general mai toate produsele alimentare de la "hipermarket", cata vreme magazinele si pietele de cartier sunt mai scumpe. Marile retele comerciale au avut de buna seama un rol important in temperarea inflatiei, lucru admis si de guvernatorul Mugur Isarescu. Reteta "vinde mult si ieftin", de inspiratie americana, este simpla si se extinde asupra intregii piete a consumului. Imi amintesc furia magazinelor de mobila cand a aparut un competitor pus pe afaceri masive si pe castiguri mari cu preturi mici. Consumatorii sunt, in ultima instanta, "vinovati" de falimentul buticului alimentar de cartier, deoarece l-au ocolit cu buna stiinta, de dragul marilor magazine ieftine.
Nimeni n-a reusit sa impiedice asta, nici in Europa, nici aiurea.
Totusi, dincolo de simpatia pentru negustorul care vinde mai ieftin, in scandalul dintre patronii industriei alimentare si marile retele de magazine apar aspecte care, daca sunt reale, tin de practicile din Chicago-ul dominat de mafia lui Al Capone. Conditionarea primirii unui produs in magazin de o "taxa de raft" pare mai d
