- Istoric - nr. 47 / 7 Martie, 2008 Marele om de stat din perioada interbelica Iuliu Maniu, nascut in 3 ianuarie 1873, in localitatea Badaciu (Salaj), a fost o personalitate proeminenta a romanilor din Transilvania. Avocat de profesie, si-a inceput activitatea la Mitropolia din Blaj, iar la varsta de 19 ani semneaza Memorandul romanilor din Transilvania, adresat imparatului Francisc Iosif I de la Viena, in 1892. Din 1914, reprezinta Partidul National Roman in Parlamentul de la Budapesta. Apoi, este incorporat in armata austro-ungara in Primul Razboi Mondial si lupta pe frontul din Italia. Participa la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, fiind ales in fruntea Consiliului Dirigent. Intre 1918 si 1926 este ales presedintele Partidului National Roman, iar intre 1926-1933 si 1937-1947 devine presedintele Partidului National Taranesc. A fost de trei ori prim-ministru al Romaniei. Se opune cu vehementa la cedarea Basarabiei si nordului Bucovinei catre URSS si adreseaza un protest lui Hitler si Mussolini impotriva Diktatului de la Viena din 1940 de cedare a nordului Ardealului. Activitatea sa nu a fost tolerata de regimul comunist si, dupa planul lor, trebuia sa dispara toate varfurile de rezistenta nationala. Astfel, in iulie 1947, Iuliu Maniu, presedintele Partidului National Taranesc, este arestat si condamnat la inchisoare pe viata la o varsta inaintata, de 74 de ani. A fost anchetat, torturat, infometat, plimbat prin mai multe inchisori. Episcopul Ioan Ploscaru de la Lugoj, de pioasa amintire, in volumul "Lanturi si teroare", istoriseste ultimii ani de viata ai lui Iuliu Maniu in inchisoarea de la Sighet, unde era incarcerat impreuna cu alti preoti, calugari si episcopi, precum si multi demnitari ai Romaniei. In celula, Iuliu Maniu era incarcerat cu calugarul catolic Tarsiciu Rata, din Maramures, care si-a facut studiile in Austria si l-a pre