Este absurd ca un autor sa accepte judecata publica daca ii este favorabila si sa o respinga daca nu ii convine.
Comentariile critice cu care alimentez saptamanal aceasta rubrica, Pe alaturi, ca si cele pe care le public, sporadic, la rubrica Tichia de margaritar din Romania literara vor aparea, spre sfarsitul lui 2008, intr-o carte intitulata Carti proaste. Dupa ce mi-am facut cunoscut acest proiect intr-un interviu dat unui post de radio, un poet din provincie, profesor de romana intr-un sat, mi-a trimis o scrisoare patetica, prin care ma implora (dar ma si someaza) sa nu includ in carte si prezentarea volumului sau de versuri. "Vreti sa ma distrugeti?", ma intreaba el melodramatic.
Nu, ii raspund eu pe aceasta cale, si lui, si eventual altora care gandesc la fel, nu intentionez sa distrug pe nimeni. Nu-mi place sa fac asa ceva, iar, pe de alta parte, a afirma despre o carte ca e proasta nu inseamna a-l distruge pe autorul ei. In spatiul vietii literare n-au loc smiorcaielile copilaresti. Cine publica o carte se expune unei judecati publice. Este absurd ca un autor sa accepte judecata publica daca ii este favorabila si sa o respinga daca nu ii convine.
Sunt convins ca multi dintre semnatarii cartilor fara valoare pe care le prezint aici sau in alta parte sunt oameni demni de respect. Faptul ca n-au talent sau experienta sau pregatire literara nu le anuleaza meritul de a iubi literatura si de a incerca sa se exprime. Daca as avea bani multi, le-as da tuturor premii de consolare. Insa ar fi o greseala sa-i mint si sa le intretin (si eu!) iluzia ca sunt scriitori.
De altfel, eu nici nu scriu in primul rand pentru ei, ci pentru public. Nu ma erijez in sfatuitor al autorilor, ci imi fac datoria fata de cei care imi citesc articolele, comunicandu-le opinia mea sincera despre carti care se afla in librarii, la dispozitia oricui.
Dac
