E vorba de oraşul omonim - în română şi în alte limbi - cu ţara Brazilia, capitală a ţării cu acelaşi nume, caz unic în geografia globului. }ara e lăudată sincer de toţi străinii care o vizitează, dar capitala omonimă? Dacă există oameni care cred că această aşezare, inaugurată în 1960, reprezintă una din minunile lumii, alţii cad pe gînduri; nu toţi au curajul să declare public, aşa cum o făcea cu ani în urmă Lech Walensa, pe atunci Preşedinte al Poloniei, că actuala capitală braziliană ar fi cel mai urît oraş din lume, dar mulţi gîndesc la fel. Oricum, această artificială construcţie urbană nu lasă pe nimeni indiferent.
Născută din imaginaţia egalitară a arhitectului Oscar Niemayer, Brasília reprezintă victoria artificialului asupra naturalului: dacă, în materie urbanistică, acest fapt înseamnă o realizare sau un eşec - fiecare poate să o constate singur contemplînd produsul final.
Ideea construirii unei noi capitale a ţării (care să nu mai fie acel Rio de Janeiro, fascinant şi corupt, purtînd amintirea sensibilă a loviturilor de stat endemice şi scuturat periodic de cutremure destructive) existase încă din secolul al XIX-lea. I se fixase chiar locul - exact acolo unde azi se ridică Brasília. Numai că proiectarea noului oraş a fost amînată pînă în 1957, cînd i s-a încredinţat lui Oscar Niemayer. Dacă diferiţii conducători ai ţării, care s-au succedat din secolul al XIX-lea şi pînă la 1957, ar fi trecut mai devreme la treabă, capitala ar fi arătat, fără îndoială, altfel, poate chiar ca un fel de replică a lui Rio de Janeiro ori Sao Paulo. Pe cînd aşa...
Geometrizată la extrem, Brasília are forma unui avion supersonic. în "fuselajul" lui de vreo 20 kilometri, "cabina pilotului" e ocupată de clădirea Parlamentului, ce arată ca două pachete de cărţi de joc cu înălţimea de 25 de etaje, puse în picioare, alături de două pălării rotunde - una cu fundu
