- Cultural - nr. 47 / 7 Martie, 2008 Biserica Ortodoxa incepe sa-i pregateasca pe fiii sai pentru anuala pomenire a Patimilor, Mortii si Invierii Domnului. Postul cel mare se apropie. Duminicile au inceput sa se numeasca: a Vamesului si a Fariseului, a Fiului Risipitor, Duminica infricosatoarei Judecati... Ce fericita era lumea cand aceste zile sacre aveau, inca, pentru sufletele rascumparate intreaga lor insemnatate. Ce fericita va fi lumea, cand, dupa deznodarea furtunii celei rele, cerurile se vor limpezi din nou si, din slava lor reconfirmata, peste noi, smeritii si neinteleptii, va creste bolta unei noi imparatii. Asteptam si perseveram. Numaram anii si sporim rugaciunile si in calea vremii reimprospatam, pentru noi si pentru cei de o credinta si o nadejde cu noi, subjugatoarele talcuiri ale parabolelor spuse de Mantuitorul Hristos. In postul care incepe, Biserica reimprospateaza, pentru fiii ei, toata invatatura lasata noua de Dumnezeiescul intemeietor. Intre miile de caracterizari care s-au facut acestei invataturi este si aceasta: un frau si un indreptar pentru intemperenta si pentru pasiunile noastre. Rai si pamanteni cum suntem, porniti spre lacomie si nedreptate, invatatura Mantuitorului cauta sa ne disciplineze si sa ne umanizeze. In Predica de pe Munte si in multe dintre parabole, Domnul pune fata in fata pe omul cel vechi, gol si patimas, cu idealul omului renascut prin Evanghelie: "Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci va adunati comori in cer, unde molia si rugina nu le strica si hotii nu le sapa si le fura". (Mt. 6, 19-20) Probele, argumentele, evidentele acumulate, cum ca viata aceasta este provizorat si etapa de o clipa, constituie sacra comoara a dogmaticii crestine. Dar cu toata milenara stradanie a Bisericii si cu toate fluviile de elocinta ce dau de vale din muntii patristici, lu