"In iunie, proprietarul ne da afara. Si, mai mult decit orice vreau sa pot da copiii la scoala. Trebuie sa invete, sa nu ajunga ca mine", spune Irina Harcovita, mama celor opt fiinte nevinovate. Femeia vrea cu tarie sa-si creasca singura copiii pentru a nu ajunge ca ea, la casa de copii. In spatele caselor de pe strada Vasile Lupu, cum urci din Bucsinescu spre Spitalul de Copii, locuiesc noua suflete: opt copii cu virste cuprinse intre 15 ani si un an si jumatate si mama lor, Irina Harcovita. Nu-i vezi nu numai pentru ca sint ascunsi intre o vila si un santier, ci pentru ca sint insignifianti. Nimeni nu stie ca Georgiana de opt ani plinge pentru ca vrea la scoala, ca Vasile de cinci ani vrea la gradinita si plinge pentru ca doreste creioane colorate. Dintre cei opt copii doar trei au mers la scoala. Valentin si Saraievo au repetat de doua ori clasa I, iar Mihai a mers pina in clasa a IV-a. Saracia nu mai atinge pe nimeni. Sa fii inconjurat de cersetori, de sarmani, de copii nespalati care intind mina, de boschetari si de aurolaci este ceva normal. Din acest motiv nici Irina Harcovita si cei opt copiii ai ei nu se mai vad. Sint invizibili, desi locuiesc intr-o casa darapanata cu trei camere, dintre care doar una este a lor. Lumina nu au. Mincare nu au, doar citiva cartofi pe care ii pot fierbe. Pe masa din camera in mijlocul careia Irina spala intr-o balie lenjeria celor doua paturi, sint doua banane. „Valerica a facut curat la magazinul de la Spitalul pentru copii, iar patronul i-a dat patru banane", explica Irina prezenta bananelor. Asa traiesc ei. Culeg fier vechi - in curte adunasera deja un carucior - si il vind pentru 10 lei. Au un venit de 370 de lei pe luna: ajutorul social si alocatia lui Vasile, un pusti blond, cu ochi albastri. Are cinci ani. Vrea la gradinita, insa nu se poate. Si sora lui, Georgiana, vrea la scoala. Are opt ani. Dintre cei opt copii, unii