ÎN MEMORIA LUI VLĂDUŢ
Pentru fiecare fir de mălai pe care ţi-l dă, Statul îţi ia o ditamai mămăliga înapoi. Şi, în atari condiţii, mă întreb ce face Statul pentru individ? Am impresia că atunci când îşi aruncă ochii peste ţara asta de la înălţimea importanţei sale, Statul, sau cei care ne conduc (pe care noi i-am ales, desigur), nu vede decât o masă de manevră cu care-şi poate face mendrele, taxabilă şi pe aerul pe care-l respiră.
ÎN MEMORIA LUI VLĂDUŢ
Pentru fiecare fir de mălai pe care ţi-l dă, Statul îţi ia o ditamai mămăliga înapoi. Şi, în atari condiţii, mă întreb ce face Statul pentru individ? Am impresia că atunci când îşi aruncă ochii peste ţara asta de la înălţimea importanţei sale, Statul, sau cei care ne conduc (pe care noi i-am ales, desigur), nu vede decât o masă de manevră cu care-şi poate face mendrele, taxabilă şi pe aerul pe care-l respiră. Care poate fi manipulată oricum, pentru că, orice-ar face ei (sau, mă rog, el – Statul), această masă e obişnuită. Nu face scandal, nu iese în stradă… doar comentează pe la colţuri. Ai zice că ai puterea să lupţi, să atragi atenţia, să îndrepţi ceva… dar cum? Când la fiecare colţ vezi oameni în zdrenţe al căror cămin este canalul. Şi nu mă refer la cei care şi-au făcut din cerşetorie o meserie. Ci la cei care au ajuns în canale din diverse conjuncturi nefericite şi, chiar dacă au cotizat o viaţă, Statul nu-i mai ia în calcul – şi-au pierdut calitatea de votanţi o dată cu buletinele. Sau când vezi bătrânelele care reazămă vitrinele magazinelor privind în gol. Nu cerşesc, doar frământă în mâini baierele vreunei plase vechi. Unele dintre ele bat luni întregi holurile RAEDPP-ului, sperând că nu vor fi date afară din casa în care au trăit aproape o viaţă sau să obţină măcar o cămăruţă în schimb. Casele le-au plătit de mult Statului, dar acum au venit presupuşi revendicatori (nu de alta,
