"... e plina lumea de nebune, cine v-a adus pe lume, cine oare v-a facut?". Oare o avea dreptate Margineanu sau este doar parerea unui misogin? Nu as vrea sa scriu ceva banal de 8 Martie. Urarile cred ca le stie toata lumea si, mai ales, cadoul meu nu ar fi prea gustat de doamne din moment ce nu miroase, nu straluceste si nu poate fi imbracat. Cred ca, daca am fi macar sincere cu noi pentru o secunda, am recunoaste ca tot ce tine de moda si de "material" ne intereseaza mai mult decat chestiile "imateriale". Cel putin in zilele care ne sunt dedicate. As vrea ca de data asta sa ii scutim pe barbati sa ne arate zambetele lor ipocrite, chinuite, de expresia disperata din ochii lor: "Oare cine m-a napastuit pe mine cu femeia asta?". Evident, nu trebuie sa blamam sarbatorile de la inceput de primavara. Sunt bune si ele. Insa, haideti sa o spunem p-aia dreapta: la noi, intotdeauna, interesul poarta fesul. Iar barbatii nu ne vor face, obligati de imprejurari un cadou din toata inimioara lor, ci numai pentru ca "asa trebuie". As prefera, totusi, sa primesc o floare din dragoste pura, fara nici un motiv, decat o duzina de roze date din indatorire. Si, mi-as mai dori ca macar de data asta, o data-ntr-un an sa ii mai lasam in pace pe cei de langa noi. Sa recunoastem ca, de cele mai multe ori suntem isterice fara motiv. Si, sa le explicam faptul ca asta este natura noastra. Si ca, daca n-am fi isterice, n-am fi femei. Ca ne alintam pentru ca ne sta bine si ne ducem la cumparaturi pentru a ne trece supararile. Ca ne uitam urat la ei si, de cele mai multe ori, le spunem scurt: "n-am nimic". Asta pana pritocim noi bine problema si rabufnim: tipam, urlam, plangem... apoi ne trece si vrem sa fim pupate. Ar mai trebui sa le spunem ca avem nevoie sa iesim cu fetele si sa nu fim batute la cap prea mult. Nu de alta, dar ala este privilegiul nostru. Noua chiar ne place sa cicalim omu