Titus Ceia Numirea domnului Predoiu in fotoliul de ministru al justitiei romanesti a fost cu siguranta cel mai neasteptat gest politic pe care l-a facut premierul in trei ani si mai bine de guvernare cu peripetii. Cu exceptia catorva murmure din tabara liberala, toata lumea a ramas, cum se spune, masca. Am convingerea ca Tariceanu a reusit sa-l uimeasca si pe presedintele Basescu. Ba mai mult, sa-l lase fara replica devastatoare pe care acesta o pregatise pentru a riposta intregii game de sforarii ce se intrevedeau ca posibile in partida de sah care s-a desfasurat inca din ianuarie intre Palatul Victoria si Cotroceni. Pana la urma, a fost un gest simplu. Comparabil cu oul lui Columb. Nu tu rocade pentru a-l introduce in arena pe Radu Stroe. Nu tu cautarea unor alte oportunitati ministeriale pentru refuzata Norica Nicolai. Nu tu scheme harsaite, mai complicate decat la 6 din 49, pentru a-l readuce in guvern pe numitul «tanar mafiot obraznic» (parca asa i-a spus presedintele Basescu lui Chiuariu, intr-o declaratie confesiv-ofensiva televizata).
Nimic din toate acestea. Dupa formula «n-aduce anul ce aduce ceasul», Tariceanu l-a scos ca din palarie, in ceasul al doisprezecelea fara o clipa, pe Predoiu. Tanar, dar nu chiar, ca are totusi 40 de ani. Necunoscut, dar nu chiar, doar in zona marelui public; pe plan profesional, Predoiu e un om afirmat, si inca cu brio. N-a fost procuror pe vremea lui Ceausescu, n-a avut treaba pe la CNSAS, n-are schelete prin dulapuri sau mape profesionale cu cantec. Si, foarte important, nu s-a afirmat de pe postura de sluga a cuiva. Predoiu a aparut astazi pentru prima data intr-un discurs public, cu ocazia intalnirii cu CSM-ul si procurorii. Lasand invizibila orice nota sforaitoare pornind din greutatea noii sale functii, Predoiu a fost lapidar si convingator in acelasi timp, ceea ce se intalneste extrem de rar in ziua de
