Se pare ca Lenin ar fi declarat ca, daca ar asculta Appassionata de Beethoven pana la capat, nu ar mai fi in stare sa termine Revolutia. Frumusetea muzicii ar fi trezit in el un rest de umanitate care l-ar fi impiedicat sa mai ramana orb si surd la "sacrificiile" idealului revolutionar. Personajul scriitorului (Georg Dreyman) din filmul german Viata celorlalti (Das Leben der Anderen), de Florian Henckel von Donnersmarck, comenteaza pe scurt faptul si aici se afla, poate, cheia acestui film care a primit Premiul pentru cel mai bun film, in 2006, la European Movie Awards , Oscar-ul pentru cel mai bun film strain, in 2007, un Césarpentru Cel mai bun film strain, zilele trecute, la Paris, plus alte, nenumarate, premii. Viata celorlalti este primul lungmetraj al regizorului (si scenaristul filmului) Florian Henckel von Donnersmarck, un tanar de doar 34 ani, e drept, insa, cu studii de stiinte politice, filozofie si economie la Oxford si de limba rusa la Sankt-Petersburg. Cum incepe Republica Democrata Germana, 1984. Capitanul Gerd Wiesler preda un curs la scoala de ofiteri ai STASI si prezinta studentilor un interogatoriu filmat. "Cu interogatoriul veti reusi in munca impotriva inamicilor socialismului", spune el. "Inamicul statului nostru e arogant, trebuie sa aveti rabdare cu el." In fine, cand vrei sa afli daca cineva e vinovat, "il interoghezi pana nu mai rezista". Acest capitan-model iti da fiori reci: cvadragenar, un chip care nu tradeaza nimic, singuratic, ajuns acasa, mananca uitandu-se la programul de propaganda TV, pe care il stim si noi cum arata, si face din cand in cand apel la serviciile unei prostituate. El are flerul de a detecta in scriitorul Georg Dreyman, "arogant, dar loial", cum il caracterizeaza Grubitz, superiorul lui Wiesler, un tip care ar putea sa le puna probleme. Din initiativa lui, casa lui Dreyman e "plantata" cu microfoane si incepe urmarire