Nu exista nici un motiv de indoiala: diavolul, vrajmasul lui Dumnezeu, este in lume
Diavolul e un subiect controversat pentru omul de azi. Unora le pare basm, altora abstractiune. Multi cred in existenta lui si se tem, vazandu-i chipul si acolo unde nu-i, altii il iau in ras, nesocotindu-i puterea. Dar sunt si destui care s-ar face putin frate cu Nefartatul, cat sa treaca puntea. De teama sa nu se abata raul asupra lor, majoritatea oamenilor se feresc chiar sa ii spuna pe nume, alungandu-l de langa ei cu porecle: Necuratul, Aghiuta, Uciga-l toaca... Altii isi fac semnul crucii si bat cu degetu-n lemn. Altii rad. Altii... plang. Printre ei se afla si multi cititori ai revistei noastre, convinsi ca raul care le zideste viata e de origine necurata. Scrisorile lor sunt multe si disperate si ne roaga sa-i ajutam. I-am indrumat spre biserica, asa cum ni se pare firesc. Acum ne propunem sa facem un pas inainte, incercand sa deslusim, alaturi de un preot cu mare experienta duhovniceasca, in ce fel lucreaza vrajmasul in lume si cum ne putem apara de el. Parintele sibian NICHIFOR TODOR a acceptat provocarea, cu detasarea patriarhala data de varsta pe care o are (implineste 93 de ani pe 30 aprilie) si de indelungata slujire a lui Dumnezeu.
Iadul de pe tabla de sah
Bunul parinte Nichifor locuieste intr-o margine romantica a Sibiului, cu case vechi si strazi linistite, umbrite de arbori batrani. Ne-a deschis singur poarta, stapan deplin pe trupul si miscarile lui. Scund, dar deloc garbovit, cu un chip imblanzit de o barba calugareasca, cu ochi melancolici si blanzi, ne-a poftit in biroul sau, o odaie mare si rece, cu peretii acoperiti de icoane si carti. Intra rar, de la o vreme, aici, pentru ca nu mai are putere de scris si nici treburi de rezolvat pentru parohie. Dar frigul, care noua ne intra in oase, pare sa nu-l atinga in nici un fel. Zambes