MIHAI COSMA: "Sub genericul Salonul muzical „Vocile primăverii“, opera bucureşteană a oferit un mărţişor inedit doamnelor şi domnişoarelor venite în număr mare la spectacol (dar şi domnilor care le însoţeau): şansa să retrăiască, alături de Oana Andra şi de Alexandru Petrovici, farmecul unor vremuri demult apuse."
Sub genericul Salonul muzical „Vocile primăverii“, opera bucureşteană a oferit un mărţişor inedit doamnelor şi domnişoarelor venite în număr mare la spectacol (dar şi domnilor care le însoţeau): şansa să retrăiască, alături de Oana Andra şi de Alexandru Petrovici, farmecul unor vremuri demult apuse.
Recitalul lor, intitulat „Buchet de arii şi romanţe naţionale“, a reprezentat o călătorie fantastică, imaginară, dar şi concretă, în lumea lui Anton Pann (cu a sa colecţie de muzică de inimă albastră intitulată „Spitalul amorului“), a prinţului Kiseleff, a lui Mihai Eminescu şi Ion Minulescu, a boierimii şi burghezimii bucureştene din a doua parte a secolului trecut. Perioadă de fundamentale prefaceri, de spectaculoasă evoluţie, de abandonare a orientării pro-fanariote, această etapă a adus în cultura românească primele forme ale creaţiei muzicale culte de tip occidental din Moldova şi din Ţara Românească.
Ariile naţionale, romanţele, potpuriurile, uverturile, vodevilurile şi-au găsit un vad extraordinar, bucurându-se de un succes fulminant. Cântece vechi româneşti, alese cu grijă în funcţie de text şi de stil, au răsunat din nou, cu farmec şi cu vino-ncoa, în recitalul celor doi talentaţi muzicieni, parteneri de scenă şi de viaţă. De la celebra romanţă „Steluţa“, de Dimitrie Florescu (probabil primul şlagăr din muzica noastră vocală), şi până la „Doina Oltului“, tinerii interpreţi au reconstruit - cu ajutorul costumelor, cu ajutorul mişcării scenice imaginate de Mihaela Ţigănuş, cu ajutorul cuvintelor introductive ale criti