Chiar de ziua mortii lui Stalin, 5 martie, anul acesta s-au implinit 55 de ani de la plecarea de pe pamant a sinistrului dictator, Sinodul BOR l-a ales pe succesorul lui Daniel in scaunul mitropolitan al Moldovei si Bucovinei. Acesta a fost cu un avantaj insemnat de voturi IPS Teofan al… Olteniei. Lovitura de teatru. Putini dintre analistii fenomenului ecleziastic autohton ar fi prevazut o asemenea mutare. Cei mai multi il vedeau castigator pe PS Casian al Dunarii de Jos. Dar nu a fost sa fie. Rar cand un mitropolit bine asezat la locul lui isi lasa, cum ar veni spus, mosia ca sa se mute intr-un alt fief, fie acela mai mare si mai puternic. Dar, in cazul lui Teofan, Mitropolia Olteniei nu era chiar de rusine. Mai ales ca facea acolo lucru bun dupa pastorirea mai putin fericita a raposatului Nestor Vornicescu. De ce membrii Sfantului Sinod au optat pentru o asemenea schimbare care inspira un anumit aer al destabilizarii?

Sunt doua variante de raspuns. Prima, soft: inca de la alegerile din toamna trecuta pentru succesiunea lui Teoctist s-au conturat doua directii importante in biserica noastra – una novatoare, deschisa spre Occident, reprezentata de IPS Daniel si de altminteri foarte criticata de traditionalisti. si cealalta, evident de partea traditiei, rezervata fata de ecumenism, ferindu-se de imixtiuni straine si tinand cu dintii de pravila stramoseasca. Initial, in batalia electorala a fost angajat IPS Teofan, care insa s-a retras in favoarea lui IPS Bartolomeu, avand in vedere prestigiul acestuia din urma, cotat, asadar, cu sanse mai mari in competitia cu Daniel. Numai ca Bartolomeu a pierdut. Pentru a echilibra atunci talerele balantei, Sfantul Sinod, poate cu buna stiinta a lui PF Daniel, s-a gandit sa intronizeze in a doua mitropolie a tarii un reprezentant al aripii traditionaliste.

Varianta hard: din cate il cunoastem pe PF Daniel,