Producătorii acuză hipermarketurile de practici anticoncurenţiale, care le pun în pericol afacerile. Totuşi, dacă taxele de intrare, de raft etc. din hipermarketuri reduc la jumătate veniturile producătorilor, atunci ceea ce reclamă ei este cumva faptul că sunt împiedicaţi să încaseze o marjă de profit de 100%?! Demersul lor sună rău, ca şi mai vechile străduinţe de a-şi ascunde competitivitatea îndoielnică în dosul creşterilor de preţuri la combustibili ori al clauze

Producătorii acuză hipermarketurile de practici anticoncurenţiale, care le pun în pericol afacerile. Totuşi, dacă taxele de intrare, de raft etc. din hipermarketuri reduc la jumătate veniturile producătorilor, atunci ceea ce reclamă ei este cumva faptul că sunt împiedicaţi să încaseze o marjă de profit de 100%?! Demersul lor sună rău, ca şi mai vechile străduinţe de a-şi ascunde competitivitatea îndoielnică în dosul creşterilor de preţuri la combustibili ori al clauzelor de salvgardare aplicate importurilor. La fel de neinspirată e şi intenţia producătorilor de a picheta hipermarketurile, în stil sindical. Ceea ce ar putea, în schimb, să facă ar fi să pună mână de la mână pentru a crea un nou lanţ de distribuţie, după pilda actorilor de la Hollywood, care, prin 1920, revoltaţi de abuzurile marilor case de film, au fondat studiourile United Artists.

În economia modernă, piese şi mecanisme cum sunt distribuitorii, brokerii, pieţele de gros sau bursele trebuie să regleze presiunile venite din ambele direcţii, a cererii şi a ofertei, şi să le armonizeze. Dacă la noi se întâmplă altfel este pentru că pieţele sunt imature, rău reglementate, bântuite de distorsiuni, deci relativ uşor de manipulat.

De neînţeles este poziţia Consiliului Concurenţei (CC), care a ţinut să închidă orice discuţie înainte de a încerca fie şi să cugete, c