SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

Într-un restaurant în vogă din New York se servesc 25 de feluri de apă. Ca să devină un lux, apa pe care şi noi o bem, sub mai multe nume şi stări, fără să conştientizăm asta, trebuie să-şi proclame identitatea cu o anume ceremonie. La mine acasă beau apă minerală sau plată, rece sau la temperatura camerei, cu gheaţă sau cu lămâie şi în alte 10 sau 20 de feluri, aşa cum respir.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

Într-un restaurant în vogă din New York se servesc 25 de feluri de apă. Ca să devină un lux, apa pe care şi noi o bem, sub mai multe nume şi stări, fără să conştientizăm asta, trebuie să-şi proclame identitatea cu o anume ceremonie. La mine acasă beau apă minerală sau plată, rece sau la temperatura camerei, cu gheaţă sau cu lămâie şi în alte 10 sau 20 de feluri, aşa cum respir. O beau şi gata. Nici dacă aş cumpăra câte o sticlă din toate mărcile de apă de pe piaţă n-aş simţi nimic deosebit. Ei, bine, la restaurantul newyorkez toate zecile de ape de firmă înscrise în meniu comportă la rândul lor câteva zeci de tratamente, iar clienţii de lux apreciază acest lucru şi suportă, cu sentimentul apartenenţei la o elită a setei, diferenţele de preţ dintre Evian-ul servit la fix 10 grade Celsius şi cel încălzit, pentru gâtlejurile mai sensibile, la fix 18 grade Celsius.

N-am avut în mână lista de apă a selectului local yankeu. Prin urmare, nu pot decât să delirez în lipsă, imaginându-mi în câte moduri pot fi sensibilizaţi oamenii la virtuţile şi suficienţele apei de toate zilele. Nu-i departe vremea când vom plăti ca să respirăm 25 de feluri de aer. În Japonia se întâmplă. Pe bulevardele cele mai circulate există rezervoare automate în care bagi yenul şi câteva minute îţi oxigenezi plămânii cu aer de munte. De fapt, cu oxigen din tub preparat cu E-uri specifice, ca să miroasă a zambile şi zorele de Fu