Pe Valea Prahovei, undeva în Azuga, am aflat-o pe doamna Mariana Popa. O femeie primitoare şi inimoasă, care ne-a introdus în viaţa restaurantului de pensiune. De la ea am aflat cum se face că mâncărurile pregătite la munte sunt atât de gustoase.
Pe Valea Prahovei, undeva în Azuga, am aflat-o pe doamna Mariana Popa. O femeie primitoare şi inimoasă, care ne-a introdus în viaţa restaurantului de pensiune. De la ea am aflat cum se face că mâncărurile pregătite la munte sunt atât de gustoase. Iată ce ne-a povestit…
Prin ce se deosebeşte un restaurant obişnuit de unul de pensiune? La noi, iarna sunt foarte mulţi turişti, iar primăvara şi toamna doar în weekenduri mai vin clienţi. Practic, în timpul iernii, orice bucătar de pensiune face dovada talentului său. Se munceşte la foc continuu, de dimineaţa până noaptea târziu. Toţi clienţii vor să fie serviţi repede, şi preparatele trebuie să fie mereu la fel de gustoase. La un restaurant obişnuit, o asemenea aglomeraţie este doar de Sărbători sau la anumite evenimente.
Patriotism local
Ce se consumă mai des într-un restaurant de pensiune? Cei mai mulţi clienţi vor mâncare tradiţională. Mâncărurile preparate “ca la mama acasă” sunt la mare căutare aici la munte. Doar tinerii mai cer pizza şi paste. Ceilalţi doresc mâncăruripregătite natural, care sunt mai sănătoase, în special ciorbe. Cea mai căutată este ciorbiţa de văcuţă. Ţinând cont că oamenii care vin la munte schiază şi fac drumeţii, e firesc să mănânce multe ciorbe. Sunt deshidrataţi şi înfometaţi. Aerul de munte le face poftă de mâncare. Aşa că avem grijă să plece sătui şi mulţumiţi din restaurant.
Aveţi anumite reţete dragi dumneavoastră? Eu prefer să gătesc mâncăruri tradiţionale, fiindcă astfel pot transmite mai departe lucrurile învăţate de la bătrâni. E vorba despre un anumit patriotism local… dacă îl putem