TISMĂNEANU: "Colonelul Hugo Chavez a devenit vocea cea mai stridentă a noului front antioccidental şi antidemocratic".
La ora actuală, tot mai compromis în propria ţară, dictatorul de la Caracas pare dispus să se angajeze în aventuri militare externe. Asemeni lui Guevara - fata acestuia, Aleida, este autoarea unei hagiografii despre Chavez - liderul venezuelean se visează reîncarnarea lui Bolivar, Jose Marti, Lenin şi chiar a Evitei Peron (Chavez declara acum câţiva ani: „Evita a murit pe 26 iulie 1952. Doar două zile mai târziu, pe 28 iulie 1954, mă năşteam eu. Imaginaţi-vă!“). Cum ridicolul nu ucide, Chavez a pornit o campanie de deshumare a oaselor lui Bolivar pentru a demonstra că El Libertador a fost otrăvit ca urmare a unei conspiraţii reacţionare. Recent, exprimându-şi aversiunea pentru regimul democratic din Columbia, el a numit ţara vecină „un Israel al Americii Latine“. În această nouă cruciadă, narco-terorismul gherilelor FARC, conduse de veteranul stalinist Manuel Marulanda Velez, îşi dă mâna cu petro-populismul delirant al lui Chavez. Combinând bufoneria grotescă, farsa politică şi cea mai depravată demagogie, Chavez simbolizează oportunismul stângist în forma sa cea mai agresivă. Este vorba despre un fascism roşu, întrucât metodele şi aspiraţiile acestui personaj nu diferă esenţial de cele ale lui Mussolini: statism, cultul liderului, colectivism tribalist, mesianism indigenist, anihilarea rivalilor, persecutarea focarelor de autonomie civică.
Aliatul fraţilor Castro a fost la început un demagog de sorginte peronistă. Simpatiile sale mergeau în direcţia extremei drepte: iraţionalism, naţionalism exacerbat, interesul pentru ocultism, militarism, şamanism politic. Cu timpul însă a absorbit obsesiile extremei stângi şi a descoperit în retorica anti-imperialistă o platformă de autoglorificare menită să-l propulseze pe poziţia de prof
