"Propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara". Acesta este cel mai celebru punct al Proclamatiei de la Timisoara, care de 18 ani nu poate fi pus in aplicare din cauza ramasitelor fostului aparat politic comunist, care se regasesc si azi, din plin, in prim-planul politicii romanesti. Si, in acest moment, cand Proclamatia de la Timisoara isi sarbatoreste "majoratul", semnatarii ei par a fi tot mai dezamagiti, iar in adoptarea rapida a Legii Lustratiei, menita sa puna in aplicare punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, nu mai cred nici macar initiatorii ei. Sperante nematerializate
Pe 11 martie 1990 avea loc Marea Adunare Populara din Piata Operei, unde a fost lansata Proclamatia de la Timisoara. Ea a fost citita de la balconul Operei de George Serban, fiind primita cu urale de cei peste 15.000 de timisoreni adunati in piata.
Au trecut de atunci 18 ani si, poate, cel mai important punct al documentului, Punctul 8, nu se poate aplica pentru ca raspunderea sa legislativa – Legea Lustratiei –, este in acest moment blocata la Camera Deputatilor, si nu sunt sanse sa fie adoptata prea repede.
Proiectul Legii lustratiei privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist a intrat in discutia Parlamentului in primavara anului 2005. In 10 aprilie 2006 a fost adoptata de Senat, dupa care a trecut la Camera Deputatilor. Tot in apri
