Noul director al Muzeului National al Literaturii Romane, Radu Calin Cristea, a fost invitat la o emisiune la TV, ca reprezentant al generatiei ’80, sa povesteasca tinerilor despre ceea ce inseamna ideea de generatie in literatura, facind referire, evident, la opzecistii nostri.

Cum a fost gindita si construita emisiunea e mai putin important. E de remarcat, insa, initiativa de a invita pe micul ecran astfel de personaje si scopul in sine al demersului. Ca nu a iesit ceva legat pina la capat nici nu mai conteaza. Se poate pune pe seama productiei, pe seama faptului ca respectivii redactori nu au facut cum trebuie research si nu au putut sa speculeze subiectul asa cum se putea si cum promitea acesta. in plus, e de luat in seama si de apreciat o asemenea alegere, pe linga zecile si sutele de minute obisnuite acum pe sticla, din care publicul spectator nu prea se alege cu mai nimic.

in sfirsit, doi scriitori optzecisti erau filmati povestind despre ei si despre ce obisnuiau sa faca, despre o lume trecuta care astazi este aproape necunoscuta majoritatii tinerilor studiosi (carora li se adresa emisiunea). Este vorba de Traian T. Cosovei si de Gheorghe Iova. Doi poeti cu greutate, optzecisti, si doi simpatici vorbitori totodata. Iova a ratat mesajul pentru ca nu s-a putut abtine sa nu construiasca discursurile lui arborescente, sa nu fie ironic si duplicitar, aluziv si intertextual, or asta presupunea ca ascultatorii sa fie familiarizati cu lucrurile, fenomenul, epoca etc. la care tot facea referire. Asa ramine, pentru cei care l-au vazut si ascultat prima data, doar un personaj special, un exemplu de cum arata, pe viu, unul dintre optzecisti.

Traian T. Cosovei a fost ca de obicei, si asa cum este si in poezie, autentic, sincer si limpede. A vorbit despre ceva la care tine foarte tare: prietenia literara. A definit-o si a incercat sa constru