- Diverse - nr. 52 / 14 Martie, 2008 I.A. _ Domnule academician, Grigore Vieru, considerandu-va o prezenta simbolica a unui neam din Tara Stefana pe pamant american, doresc sa va formulez cateva intrebari. Ce sentimente v-au incercat la prima descindere pe pamant american? G.V. _ Flamanda si desculta a fost copilaria si adolescenta mea. Flamand si descult strabateam pe jos opt kilometri pana acasa in satul natal, de la scoala din Lipcani, un orasel de pe malul stang al Prutului _ unde imi faceam studiile medii. Maica mea, vaduva de razboi, trudea la cultura tutunului. Munca extrem de grea si daunatoare sanatatii. Plantatia era nesfarsita si bietele femei ieseau din cand in cand la marginea ei, la sosea, sa mai ia o gura de aer curat si pentru a-si sterge cu coltul basmalei lacrimile starnite de iuteala otravii frunzelor de tabac. Am compus mai tarziu, prin anii '70, un poem despre asta, care suna astfel: "Pe campul/ cu pomi ciudati de tabac _ tacut inaintezi. / Limbi verzi de serpi uriasi/ fiinta ta inconjoara./ Dar tu inaintezi./ Nu mai vine, mama, nimeni din urma/ afara de painea ta/ invelita in stergar/ si cerul din spate/ eliberat de frunzele mari./ Doamne,/ cat cer deasupra unei singure/ paini!" Maica-mea iesea mai des la sosea, la marginea plantatiei si femeile stiau de ce: poate ca vine baiatul ei din Lipcani de la scoala si maicuta lui ii va intinde o coaja de paine invelita in stergar. Imi amintesc ca tot pe atunci, pe la inceputul anilor '50, in ochii multor oameni licarea o calda si alinatoare lumina: "Las' ca vin americanii!". Americanii erau asteptati si in tara de peste Prut, in Romania, de care suntem despartiti si mai suntem si azi in mod criminal. Americanii au venit totusi in Romania abia in acest an cand a invitat Romania sa adere la NATO. Ne va fi mai usor, ne va fi mai greu dupa asta, noua, romanilor basarabeni?! Nu stiu. Deocamdata aceleasi fr