Al treilea sân

Ilsebill a mai adăugat sare. Înainte de a procrea, am mâncat spată de berbec cu fasole şi pere - era la început de octombrie. Chiar în timpul mesei, cu gura plină, ea a spus:

- Ne băgăm imediat în pat, sau mai întâi vrei să-mi povesteşti cum, unde şi când a început povestea noastră?

Eu, ăsta sunt, de când lumea. Şi Ilsebill a fost aici, de la început. Îmi amintesc prima noastră ceartă, pe la sfârşitul neoliticului, cam cu două mii de ani înainte de întruparea Domnului, când în mituri se deosebea ce-i crud de ce-i gătit. Şi tot aşa cum astăzi, înainte să mâncăm berbec cu fasole şi pere, ne-am încontrat în privinţa copiilor ei şi ai mei în vorbe tot mai scurte, la fel ne disputam şi în mlaştinile de la gura Vistulei, în termeni neolitici corespunzători, cu privire la pretenţiile mele de a-i fi făcut cel puţin trei dintre cei nouă ţânci ai ei. Dar am pierdut. Cu oricâtă dibăcie mi-aş fi răsucit limba înşirând sunete primitive, n-am reuşit să articulez frumosul nume tată; a fost posibil numai mamă. Pe atunci, pe Ilsebill o chema Ava. Şi eu mă numeam altfel. Totuşi, Ilsebill nu vrea să fi fost Ava.

Împănasem spata de berbec cu jumătăţi de căţei de usturoi şi aşezasem perele înăbuşite în unt printre păstăile de fasole verde fiartă. Chiar şi atunci când Ilsebill îmi spunea, cu gura încă plină, că s-ar putea să se prindă, sau să reuşească, pentru că, aşa cum o sfătuise medicul, aruncase pilulele în closet, mi se părea totuşi că patul are prioritate iar povestea cu bucătăreasa neolitică vine după aceea.

Deci ne-am culcat, îmbrăţişaţi ca întotdeauna şi cu picioarele împletite. Ba eu, ba ea deasupra. Egali în drepturi, chiar dacă Ilsebill este de părere că privilegiul bărbaţilor de a penetra nu poate fi nicicum compensat de dreptul derizoriu al femeii de a refuza intrarea. Dar pentru că procream din dr