- Politic - nr. 53 / 15 Martie, 2008 Este cazul sa vorbim, inaintea lui 15 martie 2008, despre clasa noastra politica si insuficientele ei si altfel decat o face Traian Basescu in interventiile lui electorale. Si anul acesta va fi 15 martie. Si anul acesta, minoritatea maghiara din Romania va sarbatori asa-zisa revolutie ungara din 1848-1849, ca pe o sarbatoare europeana si mondiala, obligatorie pentru oricine. Cu ceva ani in urma, intr-o sedinta a Parlamentului Romaniei, Szöcs Géza vorbea despre revolutia ungara pomenita ca despre o revolutie perfecta, ideala, care a adus numai binele si fericirea pe pamant, si in fata careia tot omul, si mai ales romanul trebuie sa-si plece capul. In 1990, pe 15 martie, in numele acestei revolutii idealissime, s-a permis de catre guvernul provizoriu al Romaniei un transport insemnat de turisti din Ungaria, la Targu-Mures, pentru a preaslavi din nou frumoasa revolutie a ungurilor. Chiar provizoriu fiind, guvernul de la Bucuresti avea datoria sa previna atrocitatile care au urmat. Clasa politica romaneasca, atunci revolutionara, si-a aratat de atunci slabiciunea, dovedindu-se falimentara la capitolul identitate nationala, interes national si prevedere politica. De ce, totusi, la Targu-Mures? La 15 martie 1848, Istoria consemneaza citirea, la Pesta si Pressburg (Bratislava), a unui manifest revolutionar, inspirat de ideile revolutiei de la Paris. Dar nu si in Transilvania. Nu a existat nici un motiv ca revolutia de la Pesta si Pressburg din 15 martie sa se sarbatoreasca in 1990 musai in Transilvania. Mai intai, calendaristic vorbind, primele ecouri ale pseudo-revolutiei ungare de la 1848 s-au produs pe data de 22 martie la Cluj si pe 25 martie la Targu-Mures. In al doilea rand, pentru ca declaratia de la Pesta cerea unirea Transilvaniei cu Ungaria, sub lozinca: "Unire sau moarte!", pe care ceilalti locuitori ai Transilvaniei, majorit