- Politic - nr. 53 / 15 Martie, 2008 In fiecare an, de 15 martie, se comemoreaza Revolutia de la 1848, prin care natiunea maghiara a incercat eliberarea de sub dominatia habsburgica. Un gest firesc, la care au recurs si alte natiuni dominate de imparatia de la Viena in epoca respectiva, fara a visa insa la teritoriile altora. Pentru unguri, Transilvania va constitui intotdeauna un fel de pamant al fagaduintei, un teritoriu "furat", considerand Ardealul ca fiind un bun propriu exclusiv al lor. Indiferent de epoca, discursul politic al guvernelor de la Budapesta sau al politicienilor maghiari va cuprinde tema Transilvaniei si a luptei pentru obtinerea unui "statut special" _ autonomie teritoriala, independenta _ , care sa confere politicienilor maghiari, nu populatiei maghiare (atentie!), parghii pentru a-si dezvolta mai bine afacerile. Nominalizarile sunt de prisos, deoarece personajele sunt prea cunoscute. Ce aduce nou, insa, 15 martie, anul acesta? Pentru prima data dupa 17 ani, maghiarii pot sa aleaga intre mai multi "atleti" politici si intre mai multe discursuri, evident politice, si fara legatura cu evenimentul cultural firesc, de rememorare a unui moment istoric cu semnificatii simbolistice pentru maghiarii de pretutindeni. Cei care mai cred in UDMR pot sa reasculte promisiunile pe care le aud de 17 ani: autonomie culturala, chiar teritoriala (ca e la moda sa vorbesti despre asa ceva), universitate maghiara, retrocedarea imobilelor bisericesti etc. Revolutia de la 1848 e departe, dar alegerile locale se apropie, iar Borbély László se pregateste sa preia de la Dorin Florea panglica tricolora: rosu, galben si albastru. Cam atat ar ramane romanesc in primarie. O panglica. Noul sosit la masa electorala a votantilor maghiari este, inca, nenascutul Partid Civic Maghiar, care, zilele acestea, trebuie sa primeasca de la Curtea de Apel Bucuresti botezul sau coliva. Ei