"Slovenia incalzeste locul Frantei." Asa a calificat, nemilos, un diplomat al unei tari occidentale reuniunea la varf a tarilor din UE, care a avut loc joi si vineri la Bruxelles, reuniune consensuala, terna chiar, prima de acest tip organizata de o tara est-europeana fosta comunista. Alte formulari au fost si mai necrutatoare fata de performanta acestei tari de doua milioane de locuitori, Slovenia, despre care se spunea chiar ca nu ar avea suficient de multi diplomati si personal calificat pentru a organiza zecile de reuniuni importante cu care este presarata de obicei o presedintie europeana. Expresia "incalzirea scaunului" vine in primul rand de la ideea ca slovenii, care conduc afacerile Uniunii Europene pana in luna iunie, cand presedintia UE va fi preluata vreme de sase luni de catre Franta, nu ar fi aratat indeajuns de multa consistenta politica, lucru care, combinat cu eticheta de "est-europeni" (desi ei, ca romanii, prefera sa se descrie ca locuind in Europa Centrala) sau cu cea de "republica fosta iugoslava", ar explica de ce premierul sloven Janez Jansa nu a stiut sa-i tina piept lui Nicolas Sarkozy, presedintele Frantei, care se comporta ca si cum mandatul Frantei ar fi inceput deja si care a stiut sa impuna ca pe un punct important pe agenda summitului obscurul sau plan de creare a unei "Uniuni mediteraneene". E vorba de o "Uniune" in cadrul careia tarile din UE sa-si poata ajuta vecinii nord-africani. In realitate, proiectul lui Sarkozy, pe care el l-a introdus in agenda slovenilor, este vazut in toate celelalte capitale ca un plan fara forma si continut, pe care nimeni nu il dorea si despre care nimeni nu crede ca ar putea avea vreun viitor. A judeca insa in felul acesta performanta Sloveniei este un lucru de doua ori injust. Pe de o parte, e vorba de singura tara est-europeana care a trecut la euro si in care nivelul de trai este mai ridicat decat in