Cum, de multe ori, inainte de 1989, nu se gaseau nici macar tigari ca lumea la debite si tutungerii, iar braseriile duceau lipsa de slibovita si snpas, nu prea se punea problema de lupta antidrog. Cu toate acestea, politistii timiseni scotoceau frecvent prin casele cetatenilor, cautand prafuri – numai ca nu prafuri de consistenta fainoasa a cocainei, ci ceva mai cristalizate, pe care suspectii perchezitionati obisnuiau sa le puna in cafea si ceai. Astazi prafurile cu pricina se numesc simplu – zahar.
Dupa cum reiese din Arhiva Militiei Timis pe semestrul II al anului 1981, in dosarul 252 rezervat "Infractiunilor deosebite" gaseam o inedita dare de seama despre un raid-fulger facut de militieni prin zaharnitele si camarile timisorenilor. Astfel, consemneaza procesul-verbal, "cu ocazia controalelor efectuate la diferite unitati comerciale si domicilii din Timisoara au fost identificate trei elemente care si-au procurat cantitati de zahar care depasesc consumul normal si l-au stocat la domiciliu".
Elementele infractionale, susprinse in flagrant delict cu zaharul in posesie, erau urmatoarele : "Efectuandu-se controale la locuinta lui C. Iosif, de profesie fochist, din Timisoara, a fost gasita cantitatea de 75 de kilograme de zahar depozitata intr-un butoi de material plastic. De asemenea, la domiciliul lui A. Traian, din Timisoara, a fost gasita cantitatea de 50 de kilograme de zahar, iar la locuinta fratelui sau, A. Roman, s-a gasit cantitatea de 30 de kilograme de zahar".
Iata deci cum o zaharnita plina te putea aduce in situatia de a da cu batul zile intregi pe la Militie si, pentru cei baftosi, acelasi praf cristalizat datator de diabet ii putea aduce chiar in postura de proaspat posesori de dosar penal pentru specula. Iar in varianta cea mai baftoasa in care ajungeau dupa gratii, erau de rasul penitenciarului daca, la apelul de seara, detinutii