Roxana Trinca Nu am de gand s-o critic pe Elena Basescu pentru "succesurile" ei, in special din politica sau gramatica. M-am lamurit deja ca analfabetii, speculantii si papagalii au cale libera spre orice functie de conducere, de unde pot adulmeca linistiti la vile, masini si sute de mii de Euro, fara a fi nevoiti sa dea cele mai simple explicatii catre fraierii care i-au votat. Fraieri, fara doar si poate pentru ca numai niste neputinciosi mintali pot sa-i voteze pe cei care ne iau painea de la gura, iar apoi sa se intrebe indignati: cat se mai poate fura in tara asta? I-ati sprijinit, i-ati ales? asumati-va riscul de a fi furati chiar si de ultimii bani din buzunarele carpite!
Ma simt datoare sa raspund celui care, cu atata patima si ura, a simtit nevoia, fireasca de altfel, sa-si apere copilul inocent de rautatile aparute in presa prin condamnarea lipsei unor cunostinte minime, respectiv de gramatica, pentru a sprijini curajul de a pasi in lumea marsava a politicii. Nu sunt un jurnalist cu ani buni de experienta si nici macar cu un renume care sa-mi justifice actiunea. Ma uit insa in tonomat, pardon portofel, si nu aud zanganitul fiselor cazute de la mogulii presei romanesti. Nu scriu la comanda, nu am repetat replici fabricate de altii si, cel mai important, nu ma plimb in masini de lux si nu am genti de mii de Euro. Nu am "cunostintele" necesare pentru a intra in politica. Nici nu imi doresc. Sunt un jurnalist care intelege si isi asuma tot ceea ce scrie. Presa, ca si politica de altfel, se bazeaza pe votul omului de rand. Acesta trebuie sa fie increzator in fortele celui pe care il voteaza si in informatiile pe care le primeste. Recunosc, pot fi considerat un tonomat, dar care primeste fise pentru a scrie ceea ce oamenii vor sa citeasca. Un jurnalist in lei insa, pentru ca, alaturi de 70 la suta dintre ieseni, n-as vrea sa-mi transform venitu
