Vlad Hogea Oficial, istoria constructiei europene incepe cu "Declaratia Schuman", din 9 mai 1950. Lucrurile nu sunt, insa, nici pe departe atat de simple. Au existat, anterior, numeroase idei, curente, teorii si miscari care, cumulate, au dus la deznodamantul stiut. De fapt, primul razboi mondial nici nu se sfarsise cand fondatorul imperiului Fiat, Giovanni Agnelli, publica, in 1918, lucrarea "Federatia Europeana sau Liga Natiunilor". Un an mai tarziu, Louis Loucheur (consilierul lui Clemenceau) enunta pentru prima oara principiul integrarii economiilor Frantei si Germaniei, iar in 1920 il readucea in discutie pe acela mostenit de la Dante - al autoritatii supranationale. La randul sau, contele Richard Coudenhove Kalergi tiparea, in 1923, foarte influenta carte "Pan-Europa" (1923) si facea posibil Congresul European de la Viena (1926). De numele lui Emil Mayrisch este legat "Acordul International al Otelului", din 1925.

Ministrul de Externe al Frantei, Aristide Briand, este cel care a redactat, in 1930, "Memorandumul pentru o Uniune Federala Europeana", iar primul-ministru Edouard Herriott a publicat, in 1931, lucrarea "Statele Unite ale Europei". Acelasi titlu il poarta si seria de articole scrise, tot in 1931, de Arthur Salter, prieten cu mult mai celebrul Jean Monnet. Alti adepti timpurii ai europenismului erau Konrad Adenauer, Gustav Stresemann si Leon Blum. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Monnet are intalniri importante cu Charles de Gaulle (in 1940, pe ideea "Uniunii Franco-Britanice") si Pierre-Henri Spaak (in 1941). Altiero Spinelli scrie in inchisoare, tot in 1941, "Manifestul de la Ventotene" ("Spre o Europa Libera si Unita"), care va duce, doi ani mai tarziu, la crearea Miscarii Federaliste Europene. Mai amintim si de Memorandumul prezentat de Jean Monnet Comitetului Francez pentru Eliberare Nationala, in 1943, dar si de Wal