Ne place sau nu, cam asa arata scena publica, fie ea politica, fie mondena sau "artistica". Astea sint, de fapt, modelele pe care presa le propune si le impune. Traim intr-o lume in care Gigi Becali e un filosof mai cunoscut decit Noica, Guta sau Adrian Minune sint mult mai celebri decit Sergiu Celibidache ori Angela Gheorghiu, iar Vacanta Mare ii ia fata la orice ora lui Caragiale. Care e rezultatul? Prostul gust generalizat. Nu incetez sa ma minunez urmarind, uneori, declaratiile persoanelor asa-spus publice. Intra in aceasta categorie politicieni, sportivi, "artisti" (ghilimelele sint necesare), oameni de afaceri, ziaristi, oameni de televiziune etc. Vizibilitatea acestora nu e suparatoare in sine, mai ales ca in unele cazuri natura meseriei ii plaseaza in prim-planul interesului presei. Uneori, transparenta este obligatorie, devine chiar un girant al corectitudinii. Numai ca, de aici pornind, s-a dezvoltat monstruos la noi un anumit gen al presei, care cultiva si, la nevoie, inventeaza senzationalul, scandalul. Pentru acest lucru, are nevoie, fireste, de musterii, care sint mereu doritori de publicitate gratuita. Se incalca astfel viata privata si se cultiva un soi de mahalagism extrem de gustat, din pacate, de publicul larg. Exista zeci de astfel de publicatii care o duc bine, exista foarte multe emisiuni de televiziune, exista, vezi Doamne, chiar specialisti ai vietii mondene. Specialisti in birfe, altfel spus. Nu asta ar fi problema. Suparator este ca sint adusi in fata tot felul de oameni, care nu numai ca nu au nici un mesaj de transmis, dar nici nu s-au remarcat prin ceva anume, nu exceleaza prin nimic. E de ajuns ca o pipita nici macar frumoasa sa-si etaleze sinii discutabili in direct pe nu stiu ce post, ca "Libertatea" se si grabeste sa o puna pe prima pagina. Asta in ziua in care, eventual, presedintele este suspendat. Se inventeaza, astfel, vedete pe b