Sala Ateneului Tatarasi a plina "ochi" duminica seara. Peste 300 de ieseni au urmarit cu sufletul la gura, timp de aproape 2 ore si jumatate, spectacolul "Nevasta lui Hans" sau "Ce sa caute un inger in orasul asta", o adaptare realizata de Ion Sapdaru dupa cartea scriitorului iesean Nichita Danilov. "A fost o punere in scena foarte dificila. M-a impresionat viziunea regizorului", spune Nichita Danilov. Duminica seara, in foaierul Ateneului Tatarasi era forfota mare. Cu citeva minute inainte de ora 19.00, multimea intra in sala, se aseaza pe scaune, chiar si pe cele amplasate special pe linga rindurile „oficiale". Se face liniste. Cortina se ridica. Pe scena se afla o masa lunga. Pe ea - o mireasa, interpretata de Haruna Condurache. Cu parul violet, ofteaza si plinge din cind in cind. Mesenii sint aproape toti pe sub masa. Cauta ceva. In plan indeparat se vad turlele Mitropoliei si acoperisul Teatrului National. In plan apropiat, poti citi pe un panou publicitar „Corso". Asa incepe piesa „Nevasta lui Hans", o dramatizare realizata de regizorul Ion Sapdaru dupa cartea cu acelasi titlu a lui Nichita Danilov. „A fost o punere in scena destul e dificila. M-a impresionat viziunea regizorului si acuratetea cu care a pastrat linia cartii. Mi-a placut mult decorul, care a fost potrivit cu fondul, cu subiectul, cu personajele. Si costumele sint foarte frumoase", ne-a spus Nichita Danilov. Povestea sa este cea a Iasului bintuit de fantome, de Satana, de ciorile mereu prezente. Este povestea lui Lascar, interpretat de Teodor Corban, un regizor care viseaza sa faca o piesa cu si despre melci, a lui Bikinski, jucat de Constantin Puscasu - un pictor de icoane - si a lui Satanovici, interpretat de Doru Aftanasiu. Ei sint cei trei artisti neintelesi care viseaza cu ochii deschisi in fata unei halbe cu bere, la vechiul „Corso". „Nevasta lui Hans" este o piesa in care realul se imbina