Regizorul Silviu Purcarete descifreaza modern piesa lui Shakespeare "Masura pentru masura" cu intentia condamnarii poftelor nesabuite de desfrau, indiferent de conditia sociala, ce macina lumea.
Daca la acest spectacol reusesti sa te distantezi de aspectul cinematografic spectaculos adeseori in sine, al vizualizarii si sa urmaresti atent exploatarea replicii pentru sustinerea si dezvoltarea relatiilor complicate dintre personaje, poti constata viziunea coerenta regizoral a unui pamflet acuzator la adresa imoralitatii ce distruge o lume bolnava de pofte primitive infiltrata in toate straturile sociale. De la lumea strazii la conducatorii palatelor poftele carnale nu mai cunosc reguli morale, acesta este aspectul esential si impresionant al viziunii regizorale.
In traducerea vie, moderna a Ioanei Ieronim, regizorul Silviu Purcarete scoate la iveala bogatia sensurilor scrierii lui Shakespeare. Intr-o lume sufocata de marasmul social, ducele Vienei cedeaza temporar puterea lui Angelo, cu dorinta declarata de a stavili imoralitatea. Se retrage sub masca unui calugar implicat insa, in condamnarea la moarte a cuplului Claudio si Julieta, care au intretinut relatii sexuale inainte de casatorie. Sora lui Claudio, Isabella, care a ales drumul manastirii, incearca salvarea fratelui apeland la Angelo. Pana aici totul pare simplu ca subiect al unei tragicomedii amare, numai ca daca la Shakespeare la o lectura superficiala, ducele pare salvatorul moralei, omul integru si intelept, in viziunea lui Silviu Purcarete, care nu intervine in text, descopera ca si conducatorul societatii e molipsit de poftele desfraului ce au dus lumea din jur la decadere. Originala descifrare a sensurilor piesei lui Shakespeare de catre regizor isi gaseste pe deplin motivare in structura piesei, ce adeseori a fost tratata superficial drept o comedie tragica cu un duce "deus e
