In filmele de epoca erau secvente cu baieti care strigau in gura mare titlul unei stiri senzationale, fluturand niste ziare sub nasul trecatorilor care luau ZIARUL, cu respectul cuvenit unicei sau celei mai importante surse de informatii. Apoi au aparut tarabele pe langa care stateau, indiferent de vreme, niste fanatici care aveau etalate zeci de ziare si reviste si rezistau pe baricade pana se lasa intunericul si se termina informatia datatoare de putere. Anii au trecut si tarabele au fost inlocuite cu tonete moderne, in care din decembrie au si incalzire, ne-a dat de stire vanzatoarea de ziare, Gombos Edit. Multumita atat de patronul pe care toata lumea il stie ca “Domnul Anghel”, cat si de conditiile tot mai bune de munca, vanzatoarea de ziare povesteste cu solicitudine despre meseria ei.
“Am terminat Liceul Sanitar, dar am preferat sa lucrez undeva unde sunt carti, reviste, ziare, unde se poate citi”, marturiseste Edit, care a lucrat la un stand de carti in Piata Bolyai, iar de 12 ani vinde ziare.
Zi lumina printre ziare
“Ma scol la cinci, povesteste Edit si la 6.30 – 7.00 sunt aici, preiau ziarele, le citesc pe cele locale ca sa fiu informata, apoi cele mai importantele stiri din cele nationale. Nu am timp de televizor, asa ca ma informez doar din ziare.” Daca nu v-ati gandit pana acum, aflati ca ziarele nu apar din senin pe tarabe. Se numara bob cu bob, se aseaza la vedere, ca fiecare sa poata fi observat de trecatori, se face si contabilitate primara, exact ca intr-un magazin. “Sunt oameni care se uita de sus la noi, vanzatorii de ziare. E doar o vanzatoare de ziare, isi spun, dar habar nu au ce inseamna. Trebuie sa ai o memore foarte buna. Ca un computer trebuie sa fii”, spune ea cu naduf. Cotidienele vin zilnic, revistele si cele lunare apar dupa data de 20 a lunii. Zilnic primesc 30-45 de titluri, dar se intampla si sa fie de doua ori