Între finanţişti şi armată a fost un veşnic război rece. Primii, gestionari ai bugetului de stat, au afirmat întotdeauna că armata e o instituţie bugetofagă, care consumă foarte mult şi nu produce nimic. Este o concepţie mai veche, lansată de Elena Ceauşescu în anii ’80, atunci când Ministerul Apărării Naţionale a traversat una dintre cele mai negre perioade din existenţa sa. Acest gând negru ceauşist a revenit astăzi în sistemul finanţelor publice şi este îmbrăţişat cu mare căldură de poetul şi prozatorul Varujan Vosganian.

Armata română se află într-unul din cele mai dificile momente ale sale de la schimbarea de putere, în decembrie 2004. Printr-o decizie a ministrului Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, bugetul apărării a fost redus cu 800 milioane lei noi, aproximativ 220 milioane euro. Lovitura sub centură aplicată angajaţilor Ministerului Apărării vine la doar două luni de la aprobarea în Parlament a bugetului de stat pe 2008, unde s-au dat lupte eroice pentru un minim de 2 la sută din produsul intern brut la apărare. Reamintesc faptul că România s-a angajat în anul 2002 bugetul apărării să nu fie mai mic de 2,38 la sută din PIB ca cel puţin pentru următorii cinci ani . Era o promisiune pe care oficialii români o făceau în faţa reprezentanţilor NATO ca o recunoaştere a faptului că sectorul militar are nevoie de o infuzie serioasă de capital pentru reformă şi achiziţionarea unor echipamente noi.

Înzestrarea e cel mai deficitar sector al apărării, pe toate categoriile de forţe: aeriene, terestre, navale. Nu mai vorbim despre faptul că acest angajament de onoare luat în faţa NATO a fost încălcat în mod repetat în ultimii trei ani. În al patrulea an de guvernare, bătaia de joc la adresa principalei instituţii militare atinge cote inimaginabile.

Hotărârea lui Vosganian, aprobată de premierul Tăr