Nici daca ne-ar bombarda NATO la inceputul lui aprilie, ca pe ghinionistii nostri prieteni sarbi in 1999, nu ar exista un impact mai mare asupra vietii cotidiene din Bucuresti. Nu s-ar suspenda atatea curse Tarom, nu s-ar inchide atatea strazi intregi si bune de circulat pe ele, nu am fi in pericol sa ne inchida si aeroporturile si sa ne ridice si masinile aflate la mai putin de 15 metri de locul pe unde trece coloana. si totul fara nici o discutie publica, fara nici o jena, fara nici un protest, in dispretul profund al cetatenilor din Bucuresti, oras cu hotelurile in general pline si care nu are de ce sa plateasca bani si nervi suplimentari peste viata destul de mizerabila din oras ca sa-si faca ambitiile mai-marii tarii cu manifestari francofone perfect inutile si manifestari NATO a caror utilitate ramane de dovedit. si care in orice caz nu ieseau mai bine sau mai prost daca erau organizate de altii.
E foarte frumos sa vrei sa iti scoti mama la bal, dar depinde ce mama ai. Daca e una care arata ca Bucurestiul, mai bine o lasi acasa. De ce voluntarizam noi Bucurestiul la diverse manifestari internationale cand inca nu i-am rezolvat problemele esentiale si a ajuns cel mai insuportabil oras din Europa, continent in care inca nu socotesc si Istanbulul, singurul cu care ar putea concura la proasta calitate a vietii? Probleme care nu se vor rezolva pana cand orasul nu capata o constitutie a lui, una logica, in care primarul general pe care ne pierdem timpul sa il alegem direct sa aiba intr-adevar putere suficienta sa guverneze, si orasul sa aiba un singur buget, nu sapte, ca azi. Pana nu rezolvam asta, orasul va fi un cosmar si primarul general – un sacrificat politic. Nu ma mir ca nu gasesc pe nici unul sa vrea sa candideze.
O sa imi spuna baietii cu securitatea ca altfel nu se putea. Pai, frate, daca nu puteati face summit fara sa inchideti orasul