Greu de catalogat si fisat un roman (experimental si buf, in traditie gogoliana si bulgakoviana macar vaga) precum Moscova-Petuski, semnat de Venedikt Erofeev (in limba romana exista excelenta traducere a lui Emil Iordache, aparuta la Editura Cartier). O carte scrisa prin 1970 si care inca este perceputa la aproape patruzeci de ani de la redactarea ei ca un soi de biblie-samizdat a unei generatii de anticomunisti ce au preferat bufoneria, sarcasmul si ironia, unei dizidente exacte si transante. Betivii au fost utilizati, de altfel, si de un alt romancier bine cotat acum doua decenii, Alexandr Zinoviev (in Antecamera paradisului), ca personaje etice pentru a face din carciuma un spatiu de causerie intru dizidenta, razmerita si nonconformism fata de spiritul totalitar sovietic. Zinoviev a mizat chiar pe ideea de confrerie anticomunista, pentru a pune pe tapet dialogurile subversive din carciuma (alcoolismul fiind atat o solutie de a suporta si depasi decaderea, cat si de a dobandi statutul de raisonneur inefabil al cotidianului). "Betivii" din romanul lui Zinoviev sunt niste disidenti ludici, dar cu simt moral si chiar religios, iar carciuma este o "biserica" si un "tribunal" burlesc. Felul de a fi al acestor disidenti boemi si nonconformisti se potriveste cu "Evanghelia dupa Ivan", pamflet conceput ca ghid mobil al liberilor-cugetator, demitizare versificata a utopiei comuniste.
Erofeev, insa, nu mizeaza pe spatiul crasmei, ci pe prestatia initiatica a unui alcoolic dotat cu umor negru si cu o cultura autohtona asumata pana in sange, plus o vocatie simili-filosofica existentialista, cel putin pentru a notifica deruta unui destin de marginal in "mandra lume noua" care a fost URSS.
Inconjurat de alti bautori de ocazie, ori chiar de ingeri, de reprezentanti ai autoritatilor ori de Diavol, Venicika, personajul-cheie al lui Erofeev, face si o recapitul