Implorat să inunde...
...întârzie duhul
am găsit piatra pe care să-mi întemeiez rugăciunea
(copia stelei ce-mi pregăteşte sălaşul)
floarea atingerii la nesfârşit urzeşte
chiar sfârşitul
în treierul landei sârguincios şi umil
grea e partea de suflet, curând ai s-o afli,
uşoară partea de trup.
despărţirea lor suferitoare viaţa pre viaţă călcând-o,
pe pământ înspre cer
la zenit, singur El
Limba Lui, izvorul de-acolo
îndurării de-aici.
Câmp luminos ţesut ăn raza minţii...
...pe locul unde ultima chacră
sprijină cerul
sufletul unduitor aţipeşte
precum sideful negrăbit şi vrednic
licărul seminal
smălţuie embrionul divin
în uterul nopţii
cu genunchii la gură
în rugăciune
am vegheat, Mamă,
la naşterea ta întunecată
ocrotită n-am mai fost de atunci
măcar de cuvântul tău geamăt
măcar de lacrimi sau de lumina ce le-a urmat
şi rupt de carnea veche
ce miros acriu de placentă
poartă prin cete
îngerul prea ostenit de strigarea
numelui meu
Pe strada Eliade-ntre vii
miros incestuos, înnecăcios de cărbune
pe urmele limacşilor la intrarea-n depozit,
cu tatăl de mână pe Eliade-ntre vii,
spre un altar de-ntuneric
un buncăr decapitat ştrandul Obor fără apă
fete şi soldaţi de duminică,
buze-inimioară şi miros de briantină
pe sub norii milei şi spaimei
de la Gara de Est
şi iar mirosul dezgheţului, primăvara,
întărâtat de gambele unui copil
pasarela are scândura putredă
doar aerul otrăvit o ţine în aer
când şuieră vreun tren al apocalipsei
- va fi o fulgurare, nu vom şti când,
acea fulgurare -