„Scânteia“, joi, 6 ianuarie 1949:
Anul 1949 a fost marcat de continuarea confruntărilor menite să definitiveze împărţirea sferelor de influenţă. La patru ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite îşi vedeau ameninţate interesele în Asia de Sud-Est. Şi asta în beneficiul Uniunii Sovietice, care, cu răbdare şi metodă, îşi extindea influenţa în regiune şi era la un pas de a câştiga un aliat de foarte mare calibru: China.
Eliberarea Chinei din „ghearele“ chinezilor
„Hong Kong - 5 (Rador) - Cu prilejul Anului Nou (1949 - n.n.), Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez a publicat o proclamaţie în care se spune că Partidul Comunist Chinez este hotărât să ducă până la capăt lupta de eliberare a poporului chinez.“ „Lupta de eliberare a poporului chinez“ de sub asuprirea cui? De sub nici o asuprire. Comuniştii din China, susţinuţi puternic de Moscova, declanşaseră războiul civil şi se luptau cu trupele guvernamentale pentru a ajunge la putere. Mai departe: „Proclamaţia demască manevrele politice ale Kuomintangului şi ale patronilor săi americani, arătând că Ciang Kai Shek, înfrânt pe câmpurile de luptă, încearcă să provoace confuzie, vorbind despre aşa-zisa lui «dorinţă de pace».“
Considerăm necesară o precizare: China anilor ’40 era condusă de partidul naţionalist Kuomintang (KMT). Ulterior, naţionaliştii s-au retras în Insula Taiwan, pe care au condus-o cu mână forte până în anul 2000, când au pierdut alegerile şi au devenit principalul partid de opoziţie. „În anul 1949 - spune proclamaţia - se va institui Republica Populară Chineză. Se va alcătui un guvern central democrat chinez (căruia) îi va reveni sarcina de a ridica nivelul producţiei industriale şi agricole din regiunile eliberate.“
Comuniştii s-au ţinut de cuvânt: pe 1 octombrie 1949, a fost
