Daca razboiul palatelor a cazut in desuetitudine, cel al tonomatelor abia se incinge. Cand scazi in sondaje, intri in teren, in scena, pe sticla, cu tonomatul, cu automatul, cu gramofonul, cu telecomanda, cu trompeta, cu ce gasesti la indemana. Incepi razboiul total cu singurul adversar care ti-a mai ramas, iei turatie si-l dai pe mana poporului, la trei ani de cand toata mass-media te-a sprijinit sa ajungi presedinte si ziaristii nu mai erau tonomate.
Dl Basescu este un presedinte atipic. Poti admite ca se duce la botezurile din lumea buna si alte paranghelii. Personaj din popor, care renunta din cand in cand la tron si devine cap de familie. Mi s-a parut normal sa danseze la petreceri, sa descinda la "Ciresica", sa manance seminte la meciuri. Il inteleg sa-si apere familia jignita si onoarea de familist. Un parinte isi considera fiii tot copii, chiar daca au, la randul lor, copii. Este omenesc. Dar, expresia "un copil inca timid" nu-si are acoperire. Fiica sa nu mai este copil, iar pe podium si prin "Bamboo"-uri nu s-a aratat deloc timida. Copila timida este deja om politic. De aceea, chestia cu atacul dezlantuit de greii presei asupra unui "copil" nu tine. Elena Basescu mai mult a fost luata in bascalie – termen apropiat tatalui infuriat si indurerat, conceput parca pentru zeflemea. Caterinca, cum ii zice romanul. Referirile la cuvantarile si atitudinile politice nu sunt atacuri la persoana.
Nu sunt de acord cu jignirile de genul "gagicuta", "idioata", dar sa lucram nitel si cu marfa clientului, cu iesirile presedintelui, la adresa unor foste colege de partid sau ziariste – zoaie cu trimiterea pe "centura", "pasarica", "daca te asezi pe masa, iti spun cum se face", "tiganca imputita" si alte derapaje. Iar la adresa barbatilor jignirile au curs garla. Cea mai grava este cu "defunctul" Calinescu (serialul sau de comedie poate sa zdruncine bine
