Viata este, ce-i drept, o petrecere la care avem impresia ca am ajuns neinvitati. Prea tarziu ne dam seama ca este cea mai tare petrecere de care puteam avea vreodata parte. "Hell of a party", cum ar spune americanii. Numai ca, la un moment dat, scopul nostru la aceasta petrecere a fost atins si trebuie sa plecam. Care parte din noi refuza sa plece? Care este ultima picatura de viata din noi care moare?
Potrivit studiilor si imaginandu-ne ca nu exista reincarnare, moartea pamanteana intervine atunci cand sufletul se desprinde de corp. Sufletul omului este ceea ce reprezinta o fiinta omeneasca din momentul in care s-a nascut si pana a murit. Din toate sertarele sufletului, pline cu felii de viata, in care stau emotiile, lacrimile, cu sentimente si planuri, cu trairi de moment si amintiri, cu stari proaste si sunete de chitara, care paseste ultimul pe drumul fara intoarcere?
Oamenii vor sa creada ca in momentul mortii, "doamna care cumpara o scara spre Rai", cum spun cei de la Led Zeppelin, este regizorul unui film alb negru ce da viata celor mai intense trairi, deciziilor cruciale pe care le-am luat, efectele lor, depanand un fir ce trebuie sa fie taiat odata cu finalul filmului.
Moartea clinica
Unii oameni au parte, pe langa filmul final, si de o repetitie: moartea clinica, care este starea organismului in conditiile opririi complete a circulatiei, respiratiei si activitatii functionale a creierului. Durata mortii clinice esre intre 3 si 5 minute, iar in cazul hipotermiei durata poate ajunge chiar si la doua ore. Spre deosebire de moartea adevarata, moartea clinica este o stare reversibila daca se actioneaza la timp.
In starea de moarte clinica, bolnavul este inconstient, are tegumentele cenusii, nuanta cianotica, extremitatile reci, iar reflexul cornean absent. Este absent pulsul la artera carotida si zgomo
