Îmi cer scuze urangutanului de la Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă care mi-a trimis pe meilu’ personal un text în care se arată îngrijorat că oamenii nu mai gândesc liber, dar eu, ca cimpanzeu civilizat, doresc să întreb: de unde ai, bă, adresa mea de meil personal? Ce, ţi-am dat-o io? Şi ce mă deranjezi acasă?
Îmi cer scuze urangutanului de la Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă care mi-a trimis pe meilu’ personal un text în care se arată îngrijorat că oamenii nu mai gândesc liber, dar eu, ca cimpanzeu civilizat, doresc să întreb: de unde ai, bă, adresa mea de meil personal? Ce, ţi-am dat-o io? Şi ce mă deranjezi acasă?
Aşa, bun. Că veni vorba: stimaţi cimpanzei şi dragi macaci, simpatice amoebe şi iubiţi parameci, aş dori să vă reţin atenţia cu această asociaţie, Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă, care, în numele drepturilor omului, militează şi în România pentru reintroducerea în şcoli a studiului teoriei evoluţioniste, doar-doar, la noi s-o prinde ceva, că-n Europa nu le merge prea bine. Ce vreau să spun. Vreau să spun că tot se zbat unii prin lume să-i convingă pe paramecii ăştia căpoşi care cred în Creaţie că nu-i aşa, că de fapt, noi ne tragem dintr-o modificare spontană a unei amoebe plictisite de acum câteva miliarde de ani, care amoebă s-a făcut peşte, pe urmă s-a făcut maimuţă şi pe urmă om şi uite-aşa am apărut noi.
Un Science et vie de acum câteva luni analizează pe larg problema studiului evoluţionismului în şcoli şi arată că elevii nu vor ore de evoluţionism. Chiar cu riscul de a nu lua bacul, absolvenţii de liceu scriau în tezele lor că ei nu pot să spună ca papagalul ce-i învaţă ăia-n manuale, că ei nu cred în darwinism şi poţi să-i pici, dacă vrei, la examen. Vehemenţa elevilor cărora li se bagă pe gât ore de evoluţionism e foarte aprinsă. Ei îi contrazic