„Scânteia“, 17 ianuarie 1949
Destinul tovarăşei Stella Caloianu seamănă până la un punct cu al unei tovarăşe mult mai cunoscute, Elena Ceauşescu. Amândouă s-au învârtit la începutul „carierei“ lor printre eprubete.
Azi mică, mâine voinică
„Acum trei ani, Stella Caloianu păşea sfioasă pragul laboratorului, privind cu teamă la zecile de aparate şi eprubete pe care ea, ca femeie de serviciu, trebuia să le ţină în ordine şi curăţenie. «Cum voi putea oare să le ţin curate pe toate, fără să le sparg?», se gândea ea. Cu timpul, acestei preocupări i-a luat locul alta. Acum, era dornică să ştie ce anume s’o fi petrecând în eprubetele acelea care fierb. Începu să se uite mai atent la analizele pe care le făceau chimiştii şi laboranţii, poate o putea să prindă şi ea ceva.“
Ei, dar ca în orice poveste frumoasă, toate intenţiile bune ale fetei sărace, dar curată şi neapărat harnică, se lovesc de răutatea unui personaj, creat anume, parcă, pentru a-i pune beţe-n roate.
„Inginerul Alexandru Artamanov, de la Laboratorul «Vega» nu privea însă cu ochi buni aceasta. Ori de câte ori se făcea vreo analiză mai importantă la care tov. Caloianu ar fi putut învăţa multe, îi găsea tot felul de treburi mărunte pentru a o împiedica să asiste. Şi poate că tov. Stella Caloianu s-ar fi descurajat văzând că i se pun atâtea piedici şi s-ar fi lăsat păgubaşă.“
Dar cum, vorba cântecului, „Nimeni nu-i singur pe lume!“, nici tov. Caloianu nu era, chiar aşa, fiica ploii!
Intră-n scenă Partidul
„Dar a intervenit organizaţia de Partid de la rafinăria «Vega», încurajând şi sprijinind dorinţa tovarăşei Caloianu de a se califica. Organizaţia de Partid i-a dat un ajutor preţios. Cu sprijinul tovarăşilor dr. Bogdan, şeful laboratorului, inginer Bălăceanu Margareta şi tov. Trandafirescu, tov. Caloianu a începu
