O calatorie in Basarabia
Primavara, cultul mortilor e la mare cinste in Basarabia. Nici intr-un alt anotimp nu se fac atatea pomeniri ale celor dusi pe lumea de dincolo. E aproape ciudat cum oamenii, in loc sa se bucure de flori si de fluturi, se gandesc la cei disparuti. In iuresul naturii care se trezeste la o noua viata, absenta lor pare, mai mult decat altadata, un lucru nedrept si dureros. Tara de peste Prut e un loc in care granitele dintre lumea de aici si aceea de dincolo sunt mereu trecute, un loc in care mortilor nu li se zice "morti", ci li se spune "cei dusi", ca si cum tocmai ar fi plecat pana pe deal, la holda, ca si cum ar fi pe o poteca apropiata care i-ar putea aduce inapoi
Satul de cruci
Sambata, pe 8 "Marta", in cimitirul din satul Giurgiulesti, raionul Cahul, e zi mare: "Se deschide cerul". N-a rasarit inca soarele, dar in lumina rosiatica a diminetii femeile grabesc, deja, pe ulitele pustii. E zi de pomenire, si mortii lor nu au voie sa astepte. Ajunse in cimitir, se risipesc ca niste fire de apa, fiecare spre crucea ei. Mai intai isi lasa jos "culiocul", in care au adus de-acasa pomenile, saruta crucea, ofteaza din greu si murmura cate o rugaciune scurta, mai degraba un salut pentru cei la care au venit. Apoi aduna vreascurile si frunzele uscate suflate de vant pe morminte, fac focuri, la care sa vina si sa se incalzeasca cei dusi, topesc tamaie si, in curand, fuioare de fum albicios, intepator si parfumat, se inalta printre pomi.
Aculina - nimeni nu stie randuiala mortilor precum ea Vazut de departe, locul acesta ar putea parea un sat tihnit, surprins in momentul cand tocmai s-a intors toata familia acasa. Se face dintr-o data liniste si, pentru cateva momente, nu se mai aud decat pasarile, dezlantuite intr-o cantare ce parca ar vrea sa faca mai repede soarele sa rasara ca sa alunge intunericul. Si
