Dupa bataliile din ultimul timp, de pe marginea terenurilor de fotbal, ma tem ca acest sport va deveni unul solitar, fara public. Publicul, asa-zisul public, deoarece astia vin la stadion doar ca sa se bata, n-are decat sa treaca la fapte independent de cele de pe teren, in alta parte. Ca politia ii poate gasi oriunde, mai devreme sau mai tarziu, sa-i duca sa fie condamnati, ca pe acel agresor al cameramanului, cu suspendare. In acest timp, jucatorii si-ar putea desfasura meciul in liniste si pace, de capul lor si al arbitrului. S-ar putea chiar construi stadioane fara tribune si peluze, doar cu niste loji pentru oficiali, banci pentru antrenori si rezerve, cabine pentru crainicii de televiziune. Caci, daca tot sunt transmise la televiziune, partidele sunt vazute de chiar mai multa lume decat ar putea intra in tribunele unui stadion, oricat de mari ar fi acestea. Am avea de-a face cu un fotbal igienic, a carui istorie s-ar termina curand. si, daca n-am trait ce credea dl Fukuyama, un adevarat sfarsit al istoriei, am trai macar un sfarsit al istoriei fotbalului. Un pas – mic, e drept – spre celalalt, mai mare si mai esential, dar un pas totusi.
De catva timp, nu stiu daca ati observat, arbitrii au un fel de casti, in varianta moderna, stilizate, la urechi, pentru a putea comunica liber cu oficialii de la masa observatorilor, pesemne, precum si cu colegii de pe margine. Pai, aceste casti ar cam trebui sa fie completate pana la forma lor initiala, sa devina, cu alte cuvinte, chiar casti, ca la razboi sau la motociclete, chiar daca din materiale mai usoare, ca nu mai suntem in 1944. In felul acesta ar putea cei din tribune sa arunce mult si bine (ma rog, asa vine vorba) cu brichete sau alte obiecte cat de cat contondente, ca arbitrilor nu li s-ar intampla nimic. Ba, cred ca si jucatorii ar trebui inzestrati cu echipamente speciale, ca la hochei sau macar
