În condiţiile în care se construieşte oriunde şi oricum, unde aţi prefera să locuiţi?
Casă, dulce casă
Există, oare, vreun scriitor care să fi descrisvreodată un apartament de bloc aşa cuma făcut-o Creangă cu bătrâna casă dinHumuleşti? Sau cineva care să poată povestidespre un luxos cartier rezidenţial cu măcarjumătate din patima cu care Borges vorbeşte despremahalalele vechi din Buenos Aires?
Un apartament la bloc e doar o cutie lipită de o altăcutie. Din peretele care te separă de celălalt, tu ai parteata, celălalt pe a lui. Cum ai păşit peste pragul uşii de laintrare, totul e la comun: scara, ghena, uscătoria, liftul.Forma de proprietate comună are o valoare simbolică. Înafara apartamentului, fiecare deţine câţiva metri pătraţidin amprenta blocului, dar acel spaţiu se află oriunde şinicăieri. Există, e al tău în acte, dar nu poţi planta floripe el şi nu poţi întinde acolo un şezlong.
În acelaşi timp, o casă este ceva concret şi o formăde proprietate personală nealterată. Omul trăieşte înapropierea pământului, pe care îl stăpâneşte în moddirect. O casă oferă şi dreptul la un spaţiu extern,intim, bucuria de avea o grădină, de a ieşi din casădesculţ, de a-ţi bea cafeaua dimineaţa la umbra unuicopac. Până şi câinele are posibilitatea de a trăi aşacum e normal pentru rasa lui, în aer liber, nualintându-se nefiresc în patul stăpânului.
Un vechi proverb românesc spune că dacă nu sădeştiun copac, nu faci un copil şi nu ridici o casă, trecidegeaba prin viaţă. Dacă stai la bloc, îţi rămâne, înprincipiu, o singură variantă.(Elena Georgescu)
Turnul de fildeş P+10
Născut şi crescut în Bucureşti, locuind întotdeaunala bloc, am visat mereu să stau lacasă. Transformarea acestui oraş, aflat într-o permanentă luptă cu el însuşi, ne facesă ne revizuim până şi visurile.
Multe din vech
