Zece milioane de euro a cheltuit Primăria Capitalei, din 1998 până acum, pentru gestionarea fenomenului câinilor fără stăpân. Sursa: Reuters

Campania EVZ pentru rezolvarea situaţiei câinilor vagabonzi a stârnit polemici aprinse între cititorii ziarului. Unii cer eutanasierea animalelor fără drept de apel, alţii, indignaţi, au sunat în redacţie să ne ceară să încetăm „instigarea“ la uciderea maidanezilor. Demersul nostru nu urmăreşte prigonirea câinilor, aşa cum greşit s-a înţeles, ci o coagulare a măsurilor pe care autorităţile şi organizaţiile pentru protecţia animalelor ar trebui să le ia. În aşteptarea unei politici coerente pe această temă, vă prezentăm azi o scurtă istorie a fenomenului „câinii străzii“ care în ultimii zece ani „a supt“ de la bugetul municipalităţii zece milioane de euro.

Demolările şi Brigitte Bardot

S-a spus întotdeauna că fenomenul maidanezilor, propriu României, se datorează demolărilor masive din anii ’80, când mulţi câini din curţile oamenilor au devenit locuitori fără voie ai marilor oraşe. Lor şi urmaşilor lor li s-au adăugat, în ultimii 20 de ani, căţeii născuţi tot pe maidane sau prin curţile oamenilor şi lăsaţi liberi pe străzi sau cei adăpostiţi de paznici în curţile diverselor instituţii. Nicio lege din România nu gestionează această problemă, considerată în continuare prea mică faţă de marile necazuri ale oraşelor.

Totuşi, în ultimii zece ani problema maidanezilor ne-a mâncat nervii şi a depăşit graniţele ţării. Organizaţiile de protecţie a animalelor şi-au făcut simţită prezenţa ori de câte ori primarii au avut vreo zvâcnire spre rezolvarea situaţiei, promiţând educarea populaţiei şi promovarea adopţiei. La finele anilor ’90, primarul Viorel Lis a patronat desprinderea fostului serviciu de ecarisaj din fosta regie de salubrizare. Tot el s-a lăsat cucerit de fosta graţie a cinemato