- Politic - nr. 61 / 27 Martie, 2008 Problemele minoritatilor nationale au reprezentat intotdeauna o chestiune spinoasa pe agenda publica a oricarei administratii si orice declaratie pe aceasta tema ar trebui facuta cu responsabilitate. Din acest motiv, cu exceptia politicienilor de la extremitatile esichierului politic, ceilalti se feresc sa se lanseze in manifestari nationaliste, intolerante, indreptate impotriva reprezentantilor vreunei minoritati nationale. Odata cu integrarea sa, Romania si-a armonizat legislatia in conformitate cu prevederile europene, astfel ca nu se mai poate spune ca nu ar respecta normele europene in materie de drepturi ale minoritatilor, ci le ofera un cadru permisiv pentru pastrarea identitatii nationale, traditiilor si culturii specifice. Ca o observatie, Romania a ratificat, recent, prin Decretul nr. 924 /24 octombrie 2007, Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare, adoptata la Strasbourg, la 5 noiembrie 1992, gest care dovedeste inca o data deschiderea autoritatilor romane pentru rezolvarea, in mod european, a tuturor problemelor cu care se confrunta minoritatile nationale. Dar sa nu formulam ipoteze fara a le sustine, asa ca vom urmari, in continuare, prin comparatie, politica autoritatilor vizand invatamantul in limbile minoritatilor nationale din Romania si din tarile vecine. In Romania, minoritatile nationale beneficiaza, printre altele, conform Legii Invatamantului nr. 84 /1995 (art. 118-126), de: "posibilitatea de a studia in limba materna la toate nivelurile, de a sustine examenele de admitere si absolvire in limba materna, de a studia istoria minoritatilor nationale in limba materna, precum si de dreptul de a fi reprezentati in conducerea unitatilor in care functioneaza clase cu predare in limba maghiara". Proiectul noii legi a invatamantului a suscitat interesul opiniei publice romanesti, in special a organizat