Apar semne ca Politicile Agricole Comune (CAP) ale UE au sanse sa fie reformate radical. Costurile sunt prea mari (desi au scazut in ultimii ani, CAP tot mananca 34% din bugetul UE). Ca peste tot in lume, politicile protectioniste au avut efecte perverse si au nascut rentieri mai degraba decat investitori si inovatori.

Daca analizam cele cinci obiective ale CAP asa cum au fost ele formulate in Tratatul de la Roma, cu mai mult de 50 de ani in urma, vedem cat de anacronica este filosofia acestei politici pentru lumea de astazi. CAP intentiona sa creasca productivitatea agricola, sa asigure un standard de viata decent pentru comunitatile agricole, sa stabilizeze piata, sa garanteze existenta ofertei de produse (pe vremea aceea Europa era inca traumatizata de foamete si razboaie) si sa pastreze preturile alimentelor in limite rezonabile. Exista analize in literatura academica pentru esecul fiecaruia dintre aceste obiective. Comunitatile agricole au fost oricum inghitite de revolutia tehnologica, asa ca doar fermele industrializate au beneficiat. Productivitatea nu a avut de-a face cu interventia statului (dimpotriva, fiind protejata, agricultura europeana a investit mai putin in schimbare). Subventiile pe productie din trecut au dus la stiri despre lacuri de lapte, platit de contribuabili si ramas fara cumparatori.

Dar lucrurile incep sa se miste. Guvernul suedez, care va avea presedintia UE anul viitor, studiaza propunerea eliminarii subventiilor. Lucru de neimaginat cu ceva ani in urma. Produsele agricole se scumpesc in toata lumea. Indexul preturilor alimentelor facut de “Economist” a atins cel mai inalt punct de cand a fost creat, in 1845. Preturile au crescut cu 75% fata de 2005.

Ce inseamna asta pentru fermieri? Venituri mai mari. Iar pentru UE - o fereastra de oportunitate pentru taierea subventiilor. Revista “Newsweek” de saptam