(... continuare din numărul trecut...)"Alergă direct acasă fără măcar să se uite dacă mai e sau nu urmărit de poliţist. Luă cartea în mână. “7 septembrie. Nu ştiu ce să mă mai fac..."
... continuare din numărul trecut...
Alergă direct acasă fără măcar să se uite dacă mai e sau nu urmărit de poliţist. Luă cartea în mână. “7 septembrie. Nu ştiu ce să mă mai fac. Maria a rupt-o cu mine. M-a făcut neserios!” Aruncă fără vlagă volumul pe covor. Dar o idee interesantă îl făcu să-l ridice aproape imediat. Luă o lamă de ras şi răzui literele tipărite una câte una. Adăugă apoi cu grijă în spaţiul gol textul pe care şi-l dorea: “7 septembrie. Sunt fericit. Maria a înţeles tot şi m-a iertat!”. Sigur pe sine, luă receptorul în mână şi sună. Aceeaşi voce răspunse, dar mătuşa părea de data asta mult mai veselă şi i-o dădu imediat la telefon pe Maria. “Semn bun!”, gândi.
– Ştiu că sunt un neserios!, o întâmpină deîndată ce-i auzi glasul. Dar te iubesc!, urmă. Şi te asigur că totul a fost doar o neînţelegere. Îţi povestesc când ne vedem!
– Îmi pare bine că recunoşti că eşti neserios! Şi răceala vorbelor ei îl şocă. Dar eu am nevoie de cineva care să fie lângă mine atunci când am nevoie. Cineva pe care să mă pot baza…
– Dar, Maria..., bâigui.
– Nu, Alex, nu cred că noi doi mai avem ce să ne spunem!
– Maria...
– Nu insista! Nu-ţi stă bine.
– Dar…
– Alexandru!, i-o tăie răspicat. M-am săturat! Numărul ăsta de telefon nu mai există pentru tine!
Tonul ascuţit din receptor îl trezi din amorţeală. Luă cartea, dar tot ce scrisese cu câteva minute înainte dispăruse fără urmă, iar literele ordonate ale vechiul text punctau din nou foaia albă.
– Dumnezeule mare!, făcu aproape deznădăjduit. La ce foloseşte să-ţi cunoşti viitorul dacă tot nu poţi trage vreun folos din asta! Şi aruncă cu furie volumul în şem